Castigatori Oscar 2011

Cel mai bun film:

• 127 Hours
• Black Swan
• Inception
• The Fighter
• The Kids Are All Right
• The King’s Speech
• The Social Network
• Toy Story 3
• True Grit
• Winter’s Bone

Cel mai bun regizor

• Black Swan, Darren Aronofski
• The Fighter, David O. Russell
• The King’s Speech, Tom Hooper
• The Social Network, David Fincher
• True Grit, Joel & Ethan Coen

Cel mai bun scenariu original

• Another year, Mike Leigh
• Inception, Christopher Nolan
• The Fighter, Scott Silver & Paul Tamasy & Eric Johnson
• The Kids Are All Right, Lisa Cholodenko & Stuart Blumberg
• The King’s Speech, David Seidler

Cel mai bun scenariu adaptat

• 127 Hours — Simon Beaufoy & Danny Boyle
• The Social Network — Aaron Sorkin
• Toy Story 3 — Michael Arndt
• True Grit — Joel Coen & Ethan Coen
• Winter’s Bone — Debra Granik & Anne Rosellini

Cel mai bun actor

• Javier Bardem, Biutiful
• Jeff Bridges, True Grit
• Jesse Eisenberg, The Social Network
• Colin Firth, The King’s Speech
• James Franco, 127 Hours

Cea mai bună actriță

• Annette Bening, The Kids Are All Right
• Nicole Kidman, Rabbit Hole
• Jennifer Lawrence, Winter’s Bone
• Natalie Portman, Black Swan
• Michelle Williams, Blue Valentine

Cel mai bun actor în rol secundar

• Christian Bale, The Fighter
• John Hawkes, Winter’s Bone
• Jeremy Renner, The Town
• Mark Ruffalo, The Kids Are All Right
• Geoffrey Rush, The King’s Speech

Cea mai bună actriță în rol secundar

• Amy Adams, The Fighter
• Helena Bonham Carter, The King’s Speech
• Melissa Leo, The Fighter
• Hailee Steinfeld, True Grit
• Jacki Weaver, Animal Kingdom

Cea mai bună animație

• How to Train Your Dragon
• L’Illusionniste
• Toy Story 3

Cel mai bun film străin

• Biutiful
• Dogtooth
• Haevnen (In A Better World)
• Incendies
• Outside the Law (Hors-la-loi)

Cea mai bună imagine

• Black Swan, Matthew Libatique
• Inception, Wally Pfister
• The King’s Speech, Danny Cohen
• The Social Network, Jeff Cronenweth
• True Grit, Roger Deakins

Cel mai bun montaj

• 127 Hours, Jon Harris
• Black Swan, Andrew Weisblum
• The Fighter, Pamela Martin
• The King’s Speech, Tariq Anwar
• The Social Network, Angus Wall & Kirk Baxter

Cel mai bun montaj sonor

• Inception, Richard King
• Toy Story 3, Tom Myers & Michael Silvers
• Tron: Legacy, Gwendolyn Yates Whittle & Addison Teague
• True Grit, Skip Lievsay & Craig Berkey
• Unstoppable, Mark P. Stoeckinger

Cel mai bun mixaj sonor

• Inception
• Salt
• The King’s Speech
• The Social Network
• True Grit

Cea mai bună scenografie

• Alice in Wonderland, Robert Stromberg
• Inception, Guy Hendrix Dyas
• Harry Potter and the Deathly Hallows Part 1, Stuart Craig
• The King’s Speech, Eve Stewart
• True Grit, Jess Gonchor & Nancy Haigh

Cele mai bune costume

• Alice in Wonderland, Colleen Atwood
• I Am Love, Antonella Cannarozzi
• The King’s Speech, Jenny Beavan
• The Tempest, Sandy Powell
• True Grit, Mary Zophres

Cel mai bun machiaj

• Barney’s Version
• The Way Back
• The Wolfman

Cele mai bune efecte speciale

• Alice in Wonderland
• Harry Potter and the Deathly Hallows Part 1
• Hereafter
• Inception
• Iron Man 2

Cea mai bună coloanăa sonoră

• 127 Hours, A.R. Rahman
• Inception, Hans Zimmer
• How to Train Your Dragon, John Powel
• The King’s Speech, Alexandre Desplat
• The Social Network, Trent Reznor & Atticus Ross

Cel mai bun cântec original

• “If I Rise”, 127 Hours
• “Coming Home”, Country Strong
• “I See the Light”, Tangled
• “We Belong Together”, Toy Story 3

Cel mai bun scurtmetraj

• God of Love
• Na Wewe
• The Confession
• The Crush
• Wish 143

Cel mai bun scurtmetraj de animație

• Day & Night
• Let’s Pollute
• Madagascar, carnet de voyage (Madagascar, a Journey Diary)
• The Gruffalo
• The Lost Thing

Cel mai bun scurtmetraj documentar

• Killing in the Name
• Poster Girl
• Strangers No More
• Sun Come Up
• The Warriors of Qiugang

Cel mai bun documentar

• Exit Through the Gift Shop
• Gasland
• Inside Job
• Restrepo
• Waste Land

Castigatorii Independent Spirit Awards 2011

Spre deosebire de alte ediţii ale Independent Spirit Awards, cea de anul acesta a conţinut un număr neobişnuit de mare de filme care în acelaşi timp au candidat şi la diverse categorii de la Oscar. Găsim titluri precum Black Swan, 127 Hours sau The Kids Are All Right printre câştigători, asta ca să le enumerăm doar pe cele mai cunoscute şi importante. Marele premiu şi l-a adjudecat pelicula Black Swan, aceasta obținând totodată și premiile pentru “Cel mai bun regizor”, “Cea mai bună actriță în rol principal” și “Cea mai bună imagine”. Winter’s Bone e cealaltă producție ce a obținut mai mult de un premiu, în timp ce filmul britanic The King’s Speech a câștigat premiul pentru “Cel mai bun film străin”.

Cel mai bun film

• 127 Hours
• Black Swan
• The Kids Are All Right
• Greenberg
• Winter’s Bone

Cel mai bun regizor

• Danny Boyle, 127 Hours
• Darren Aronofsky, Black Swan
• Lisa Cholodenko, The Kids Are All Right
• Debra Granik, Winter’s Bone
• John Cameron Mitchell, Rabbit Hole

Cel mai bun film de debut

• Everything Strange and New
• Get Low
• The Last Exorcism
• Night Catches Us
• Tiny Furniture

Cel mai bun scenariu

• Stuart Blumberg, Lisa Cholodenko, The Kids Are All Right
• Debra Granik, Anne Rosellini, Winter’s Bone
• Nicole Holofcener, Please Give
• David Lindsay-Abaire, Rabbit Hole
• Todd Solondz, Life During Wartime

Cel mai bun scenariu de debut

• Diane Bell, Obselidia
• Lena Dunham, Tiny Furniture
• Nik Fackler, Lovely, Still
• Bob Glaudini, Jack Goes Boating
• Dana Adam Shapiro, Evan M. Wiener, Monogamy

Premiul John Cassavetes ( pentru filme cu buget mai mic de 500.000 $)

• Daddy Longlegs
• Lbs.
• Lovers of Hate
• Obselidia
• The Exploding Girl

Cea mai bună actriţă în rol principal

• Annette Bening, The Kids Are All Right
• Greta Gerwig, Greenberg
• Natalie Portman, Black Swan
• Nicole Kidman, Rabbit Hole
• Jennifer Lawerence, Winter’s Bone
• Michelle Williams, Blue Valentine

Cel mai bun actor în rol principal

• Aaron Eckhart, Rabbit Hole
• James Franco, 127 Hours
• Ben Stiller, Greenberg
• John C. Reilly, Cyrus
• Ronald Bronstein, Daddy Longlegs

Cea mai bună actriţă în rol secundar

• Ashley Bell, The Last Exorcism
• Dale Dickey, Winter’s Bone
• Allison Janney, Life During Wartime
• Daphne Rubin-Vega, Jack Goes Boating
• Naomi Watts, Mother and Child

Cel mai bun actor în rol secundar

• John Hawkes, Winter’s Bone
• Samuel L. Jackson, Mother and Child
• Bill Murray, Get Low
• John Ortiz, Jack Goes Boating
• Mark Ruffalo, The Kids Are All Right

Cea mai bună imagine

• Adam Kimmel, Never Let Me Go
• Matthew Libatique, Black Swan
• Jody Lee Lipes, Tiny Furniture
• Michael McDonough, Winter’s Bone
• Harris Savides, Greenberg

Cel mai bun documentar

• Exist Through the Gift Shop
• Marwencol
• Restrepo
• Sweetgrass
• Thunder Soul

Cel mai bun film străin

• The King’s Speech, regia Tom Hooper
• Kisses, regia Lance Daly
• Of Gods and Men, regia Xavier Beauvois
• Mademoiselle Chambon, regia Stephane Brize
• Uncle Boonmee Who Cam Recall His Past Lives, regia Apichatpong Weerasethakul

The Fighter & True Grit

Multe dintre nominalizările împărţite pe 25 ianuarie de către Academie s-au îndreptat către ultimele două filme ce ne-au rămas de prezentat: The Fighter, respectiv True Grit.  Împreună, au adunat 17 nominalizări, dintre care cele pentru “Cel mai bun film”, pentru regie, pentru actriţă secundară şi pentru scenariu sunt cele comune. Cele două filme s-au descurcat bine şi la capitolul “încasări”, amândouă menţinându-se destule săptămâni în top 10 al box-office-ului american. Din păcate, se pare că doar True Grit va fi prezent pe cinematografele din România (începând din 25 februarie, în toată ţara), în timp ce The Fighter cel mai probabil va fi lansat direct pe DVD.

The Fighter este povestea drumului către titlul mondial la box a lui Micky Ward (Mark Wahlberg) și dificultățile prin care trece până să ajungă în top. Acesta va fi ajutat pe tot parcursul încercărilor sale de către fratele său, Dicky Eklund (Christian Bale); în peisaj mai apar mama lui Micky (Melissa Leo) precum şi iubita acestuia (Amy Adams). Trei dintre interpreţii de mai sus concurează la categoriile dedicate actorilor secundari la Oscar, în timp ce Mark Wahlberg a primit o nominalizare la Globurile de Aur din acest an. Actingul este de altfel punctul forte al acestei pelicule, în timp ce regia şi scenariul, deşi calitative, nu sunt la cel mai înalt nivel.

Pe de altă parte, True Grit – remake ale filmului omonim din 1969 – beneficiază de regia excelentă a fraţilor Coen, precum şi de scenariul semnat de aceştia.  În rolurile principal îi vom regăsi pe Jeff Bridges interpretându-l pe Rooster Cogburn, om al legii în Arkansas-ul anilor 1870 şi pe debutanta Hailee Steinfeld jucând-o pe adolescenta Mattie Ross, care urmăreşte răzbunarea morţii tatălui ei, ajutându-se de personajul descris anterior. Hailee Steinfeld, care la doar 13 ani a avut o interpretare autentică şi credibilă, demnă de orice mare actor al Hollywood-ului, a fost în mod surprinzător nominalizată la multe premii importante la categoria “Actriţă in rol secundar”, deşi ea deţine cel mai mult timp pe ecran din tot filmul. Ba chiar putem merge până într-acolo încât să spunem că ea duce tot filmul, atât de puternică reuşeşte să fie prezenţa ei pe ecran.

Dintre cele două pelicule prezentate, noi vom alege atât obiectiv cât şi subiectiv filmul fraţilor Coen. True Grit  nu este tocmai un film coenistic, dar acest lucru poate că a funcţionat în avantajul său, căci cu siguranţă a prins la un public mai larg decât, de exemplu, recentul A Serious Man. Mai mult, este un film clasic şi modern în acelaşi timp, reuşind să imprime acea atmosferă de western autentic; aceasta s-a realizat mai ales prin excelenta muncă a celor ce s-au ocupat cu imaginea şi montajul, dar şi cu ajutorul costumelor, elementelor de artă decorativă sau montajului şi mixajului sonor. Nici The Fighter nu este un film de evitat, merită văzut o dată, dar pur şi simplu nu pare a se ridica la nivelul unui premiu pentru “Cel mai bun film”.

Inception & Toy Story 3

Deşi total diferite ca gen, “Inception” şi “Toy Story 3”, ambele filme nominalizate la categoria “Cel mai bun film” la Oscar, mai prezintă câteva asemănări. Acestea sunt legate în primul rând de cifre: sunt filmele cu cele mai mari bugete, filmele cu cele mai mari încasări şi, dacă au vreo relevanţă, sunt producţiile cele mai bine plasate pe imdb, dintre cele 10 nominalizări la “Best Picture”. Aceste trei aspecte denotă popularitatea şi succesul de care s-a bucurat atât “Toy Story 3”, cât mai ales “Inception” în rândul publicului. Interesant este că animaţia a avut încasări foarte, foarte mari şi în afara Statelor Unite, deşi peste ocean s-ar presupune că franciza ar fi mai populară iar spectatorii ar fi mai ataşaţi de personaje. Totuşi, în România “Inception” a câştigat detaşat bătălia box-office-ului, adunând de patru ori mai mulţi bani decât producţia Pixar.

Dacă ne referim la calitatea celor două filme, aceasta,  spre deosebire de multe alte blockbustere, justifică audienţele record de care au beneficiat peliculele. Nu cred că mai este nevoie să prezint povestea din filmul lui Nolan, iar dacă este cineva totuşi care nu o cunoaşte, atunci cu atât mai bine pentru el, căci filmul va avea un impact şi mai profund asupra sa. Scenariul, efectele, regia sunt toate foarte bine realizate, însă nu voi insista asupra aspectelor pozitive, care au fost îndelung lăudate de către toţi. Mai degrabă aş exprima o impresie proprie, o foarte uşoară amărăciune privind potenţialul pe care l-ar fi avut filmul. “Inception” nu a fost genial, cel puţin nu în adevăratul sens al cuvântului. Dar a lăsat impresia, destul de sesizabilă, că a fost supus constrângerilor studiourilor, iar Nolan dacă ar fi avut libertate absolută şi deplină ar fi putut realiza ceva cu adevărat măreţ (cel puţin ca idee şi poveste, căci libertatea regizorială aduce de obicei bugete mult reduse). Un exemplu ar fi relaţia dintre Cobb şi Mal, asupra căreia – deşi importantă – parcă s-a insistat prea mult şi prea fals, mai mult decât ar fi vrut regizorul şi doar fiindcă aşa cer regulile scenaristice de la Hollywood. Mai devreme am zis că “Inception” nu este genial. Aşa şi este; dar atinge rangul de “foarte bun”, în special luând în considerare genul filmului, dar şi ponderea de efecte speciale, dat fiind faptul că acestea au prostul obicei de a trage în jos calitatea celorlalte aspecte ale unui film.

Cât despre animaţia aproape-câştigătoare de Oscar la categoria de specialitate, “Toy Story 3” îşi face treaba destul bine. Are personaje simpatice, are momente amuzante, are momente emoţionante, are şi momente mai dinamice şi de acţiune, toate echilibrate destul de bine. Totuşi, parcă această echilibrare a ieşit mai bine la alte animaţii precum “Tangled” sau “How to Train Your Dragon”, sau anumite aspecte dintre cele enumerate anterior au fost mai bine realizate şi dezvoltate. Se situează totuşi cam la acelaşi nivel cu celelalte două, iar alegerea unui câştigător dintre cei trei se reduce strict la o chestiune de gust. Nu voi face comparaţie cu o altă animaţie de Oscar, “Iluzionistul”, căci aceasta are propria sa categorie. Este o lecţie mult mai profundă, un film mult mai intens (deşi nu la modul tensionat) şi, de altfel, până şi stilul efectiv animaţiei este unul mai degrabă clasic. Filmul lui Sylvain Chomet se desprinde de tipologia filmul de animaţie obişnuit şi se desfăşoară într-o notă mult mai subtilă.

127 Hours & Black Swan

127 Hours și Black Swan sunt de departe cele mai bune filme pe care le-am văzut anul acesta, dar așa cum spuneam și ieri nu sunt filme perfecte. Cele două filme sunt originale atât prin subiect, cât și prin modul în care acesta este abordat, spectatorul fiind scos din zona lui de comfort și introdus într-o lume necunoscută și aș putea chiar spune și periculoasă.

În filmul 127 Hours, Danny Boyle ne prezintă lumea zbuciumată a unui aventurier, în timp ce în Black Swan, Darren Aronofsky explorează viața contradictorie a unei balerine. Din partea celor doi regizori nici nu ne puteam aștepta la ceva prea convențional, având în vedere subiectele abordate în filmele lor precedente. Danny Boyle a primit în urmă cu doi premiul Oscar pentru Slumdog Millionaire, după ce s-a remarcat în anii 90 cu filme precum Shallow Grave și Trainspotting. Darren Aronofsky este anul acesta la prima sa nominalizare la premiile Oscar, deși mai are în portofoliu Requiem for a Dream și The Wrestler. Totuşi, anul acesta, criticii, presa şi breslele de la Hollywood nu au gustat atât de mult peliculele celor doi regizori, astfel încât, din punct de vedere al numărului de premii Black Swan şi 127 Hours sunt puţin subevaluate.

Cel mai de remarcat aspect în cazul amândurora dintre filme este prestaţia actoricească a protagonistului. Atât Natalie Portman, cât şi James Franco fac rolul vieţii lor şi cu siguranţă sunt în aceste momente la apogeul carierei lor de până acum. Amândoi duc practic de unii singuri filmele (expresie valabilă la propriu în cazul lui Franco) şi conferă personajelor lor adâncime, sentiment şi autenticitate. Nu de lepădat sunt şi scenariile celor două producţii, lucrarea lui Simon Beaufoy concurând, de altfel, la Oscar în cadrul secţiunii pentru scenariu adaptat. Ambele filme reuşesc să rămână intense până la capăt, iar în momentele cheie din final tensiunea atinge paroxismul. Astfel, avem de-a face cu două filme reuşite, care te prind şi care îţi lasă mai puţin timp să le gândeşti analitic, ci te fac să le trăieşti.

Nordic FilmFest

În perioada 24-27 februarie se va desfăşura festivalul filmului nordic la Bucureşti în cadrul Noului Cinematograf al Regizorului Român (NCRR). Pe parcursul evenimentului vor putea fi urmărite unele dintre cele mai noi şi apreciate filme din ţări precum Finlanda, Danemarca, Suedia sau Estonia. Biletele vor avea preţuri de 10 ron, respectiv 7 ron pentru studenţi.

Program Nordic Film Fest

Joi

18.30 -  Nothing personal / Nimic personal (de Urszula Antoniak, dramă, 80min, Irlanda-Olanda, 2009)

20.30 – De Ofrivilliga / Involuntar (de Ruben Östlund, dramă, 100min, Suedia, 2008)

Vineri

17.00 – Brasileirinho / În ritm brazilian (de Mika Kaurismäki, documentar, 90min, Brazilia-Finlanda-Elveţia, 2005)

19.00 – Sonic Mirror / Muzica magică (de Mika Kaurismäki, documentar, 80min, Finlanda 2008)

21.00 – Haarautuvan rakkauden talo / Iubiri încrucişate (de Mika Kaurismäki, comedie/dramă, 100min, Finlanda, 2009)

Sâmbătă

11.30 – Cykelmyggen og Dansemyggen / Poveste cu doi ţânţari (de Jannik Hastrup şi Flemming Quist Møller, animaţie, 75min, Danemarca, 2007)

13.30 – Æblet & ormen / Mărul şi viermele (de Anders Morgenthaler, Mads Juul, animaţie, 75min, Danemarca, 2009)

15.30 – The Eagle Hunter’s Son / Fiul vânătorului cu acvile ( de René Bo Hansen. dramă/comedie, 100min, Suedia-Danemarca-Germania, 2009)

18.00 – Stiilipidu / Magazinul viselor împlinite ( de Peeter Urbla, comedie/dramă, 110min, Finlanda-Estonia, 2005)

20.30 – De Ofrivilliga / Involuntar (de Ruben Östlund, dramă, 100min, Suedia, 2008)

Duminică

11.30 – Æblet & ormen / Mărul şi viermele (de Anders Morgenthaler, Mads Juul, animaţie, 75min, Danemarca, 2009)

13.30 – Cykelmyggen og Dansemyggen / Poveste cu doi ţânţari (de Jannik Hastrup şi Flemming Quist Møller, animaţie, 75min, Danemarca, 2007)

15.30 – The Eagle Hunter’s Son / Fiul vânătorului cu acvile ( de René Bo Hansen. dramă/comedie, 100min, Suedia-Danemarca-Germania, 2009)

18.00 – Stiilipidu / Magazinul viselor împlinite ( de Peeter Urbla, comedie/dramă, 110min, Finlanda-Estonia, 2005)

20.30 – Lât den rätte komma in / Legături de sânge / Let the Right One In (de Tomas Alfredson, horror/mister/dramă, 115min, Suedia, 2008)

Pentru mai multe detalii despre filmele ce rulează la acest festival puteţi accesa pagina oficială cu descrierile peliculelor.

The King’s Speech & The Social Network

Însumând împreună peste 200 de premii şi nominalizări, “The Social Network” şi “The King’s Speech” sunt principalii candidaţi ai Oscarurilor la ediţia 2011. Este aproape sigur că unul dintre aceste două filme va obţine premiul pentru “Cel mai bun film”, caz în care are toate şansele să mai câştige şi alte trofee, cum ar fi regia, scenariul, imaginea sau montajul. De-a lungul sezonului de premieri, cele două producţii au fost, pe rând , pe val, la un moment dat victoria lui “TSN” la Oscar fiind o certitudine, pentru ca apoi, odată cu premiile BAFTA, Director Guild Awards sau Screen Actors Guild Awards, “Discursul Regelui” să-şi recâştige popularitatea în rândul votanţilor Academiei.

Cele două filme sunt bine realizate, închegate, cu scenariul solid, cu performanţe actoriceşti bune; practic, în cadrul unei analize, sunt de un nivel bun la mai toate capitolele luate în considerare. Şi totuşi, niciunul dintre cele două filme nu pare a fi genul care să rămână în memoria colectivă peste ani (desigur, nu sunt nici pe departe din acest punct de vedere la un nivel comparabil cu “The Hurt Locker”), niciunul nu are ceva special, de exemplu cum este cazul lui “127 Hours” sau “Black Swan”. Acestea două din urmă, poate că au carenţe la anumite capitole, poate – sau mai degrabă, cu siguranţă – nu sunt filme care să placă la toată lumea, însă sunt filme realizate cu pasiune, care transmit trăiri intense, sunt genul de filme care reprezintă motivul pentru care cinefililor le plac filmele. Prin contrast, “The Social Network” sau “The King’s Speech”, sunt două pelicule foarte bine realizate, nicidecum seci, căci şi ele te prind, sunt două filme pe care le placi, dar pe care greu ajungi să le iubeşti. Fiind atât de uşor de plăcut, probabil că acesta este şi motivul succesului lor în cadrul criticilor şi diverselor bresle din industria cinematografică.

Ambele producţii se concentrează pe personaje, în special pe personajul principal, care ascede la putere, în sensul specific fiecăreia dintre cele două perioade temporale. Traseele celor doi sunt diferite, la fel cum sunt căile urmate de către cineaşti în realizare celor două pelicule. Fincher s-a folosit cu succes de elementele de natură tehnică (montajul vizual şi sonor, fondul sonor, unghiurile de filmare) pentru ilustrarea poveştii, filmul său având un aer profesionist; între timp „The King’s Speech” face apel la latura emoţională a spectatorului, încercând a relaţiona cu acesta. Ambele abordări sunt de succes, iar până la urmă reuşita celor două filme la Oscar va depinde de preferinţele fiecărui membru în parte.